de când privesc lung masa care mă devorează
moartea este doar un arbore lăudat
în două limbi de circulație internațională
un loc
unde oamenii se apropie unii de ceilalți
și își beau mințile
până nu se mai întâmplă nimic
iar realitatea devine doar un poem încet
un pahar cu ticuri verbale
aruncat adânc
în trupul meu